Corectitudine politică. Articol total antioccidental

Vorba celebrului clasic în viaţă, Hagi, mă risc şi spun ceea ce am de spus. Vorbele şi aprecierile mele sunt urmare a educaţiei primite în familie şi a destuilor ani ce mi-au trecut pe la tâmple. Nu foarte mulţi, ce-i drept, dar suficienţi pentru a fi cunoscut pe cele fireşti ale unei bune vieţi şi convieţuiri. Sunt motivat de carnagiul de aseară de la Berlin şi de execuţia ambasadorului rus de la Ankara, tot ieri.
Pot să vină zeci de experţi şi de întemeietori ai unei noi percepţii asupra tratatelor internaţionale şi a vieţii umane. Fiinţa umană este supremă şi dacă, cel ce a făcut-o a făcut-o să se hrănească cu animale, plante şi legume, alte opinii nu pot duce decât la degradarea, cel puţin fizică a omului. Dacă omul a fost făcut pereche, din bărbat şi femeie, a fost făcut aşa pentru a duce specia umană mai departe. Îmi este clar, pe de altă parte, că nu avem voie să consumăm mai mult decât ne trebuie, contribuind la exterminarea speciilor de animale, şi nici să nu-i ardem pe rug pe cei ce nu pot fi un cuplu bărbat-femeie. Dar, toate până la declara anormalitatea ca normalitate. Nu ucidem animale pentru plăcere şi pentru a le extermina ci doar pentru a ne hrăni, şi nu decretăm că familia, obligatoriu, este unisex. Ideologii vor spune că este o gândire simplistă, fără a ţine cont de cele mai noi teorii ale dezvoltării umane, ele însele ancorate în texte ale antichităţii. Marş, domnilor, nu vreau să trăiesc altcum, decât firesc. Închei, cu ce am început. Atentatele musulmanilor de-a lungul Europei. Păi, dacă la mine vine în casă un milog, îl ajut, că aşa este creştineşte. Dar, când vrea să-mi ia locul în pat şi să-mi impună el regulile noului trai, pe româneşte, îl trimit la mă-sa. Cum este posibil ca, în numele acestui comportament politic corect, neamurile vikingilor să accepte să le fie ucişi conaţionalii, membrii familiei, să le fie violate fiicele? Vii în casa mea, respecţi regulile. Ce este atât de complicat? Da, ne îndepărtăm de învăţăturile moşilor noştri şi, dacă le apărăm suntem catalogaţi barbari, naţionalişti, extremişti, opozanţi ai minunatei lumi ce ia naştere sub ochii noştri. Recunosc şi mă declar un barbar, dacă barbarie înseamnă cele scrise de mine. Şi, pentru a face legătura cu ambasadorul rus ucis la Ankara, mai în glumă, mai în serios, n-ar fi de mirare ca peste ani să citim că ucigaşul era în simbria KGB. Sau FSB, pardon!

De, Dan Popoviciu

Sa auzim de bine!