Anunțul făcut miercuri de Ilie Bolojan, Președintele Senatului României, privind reducerea numărului de angajați și organizarea unor concursuri pentru ocuparea funcțiilor vacante, a generat o furtună de reacții, atât din partea angajaților Senatului, cât și în societate. Huiduielile primite de Bolojan au transformat decizia sa într-un subiect fierbinte, readucând în discuție dilema funcționării sistemului public din România. Este decizia aceasta necesară sau doar o măsură care poate destabiliza un sistem deja fragil?

—

PRO: O decizie necesară pentru eficiență și competență

1. Simplificarea structurii și profesionalizarea funcțiilor

Reducerea numărului de angajați și limitarea contractelor pe perioadă nedeterminată pot elimina birocrația excesivă și stagnarea în posturi cheie. Faptul că demnitarii nu-și pot aduce propria echipă este o anomalie, care, în timp, a transformat Senatul într-un „adăpost” pentru angajați fără performanțe clare. Prin această măsură, Bolojan urmărește să creeze un sistem mai flexibil și responsabil, în care fiecare să își justifice locul de muncă.

2. Stoparea nepotismului și eliminarea favoritismului

Angajările în sistemul public sunt adesea asociate cu relații personale și mai puțin cu meritocrația. Concursurile transparente, corect organizate, pot contribui la ocuparea posturilor de către oameni competenți. Această abordare ar reduce sentimentul că „statul e pentru cei privilegiați” și ar readuce încrederea cetățenilor în administrație.

3. Creșterea randamentului

Atunci când un parlamentar își alege propria echipă, există o motivație mai mare pentru ca acești angajați să fie activi și eficienți. Legătura directă între performanță și responsabilitate este un pas important în modernizarea administrației publice.

—

CONTRA: O decizie abruptă și cu risc de destabilizare

1. Impactul asupra angajaților actuali

Reducerea numărului de angajați și eliminarea contractelor pe perioadă nedeterminată pot avea consecințe dramatice pentru mulți oameni. Familiile care depind de acești angajați ar putea fi afectate, iar măsura riscă să creeze un val de nemulțumire socială. Este drept să penalizezi întreaga structură pentru greșelile unor foști lideri sau a unor practici vechi?

2. Riscul politizării excesive

Înlocuirea angajaților cu persoane aduse de fiecare demnitar ar putea duce la o politizare și mai mare a instituției. Dacă fiecare parlamentar își aduce „echipa”, există riscul ca experiența și expertiza să fie sacrificate pentru loialitate politică. Administrația publică are nevoie de stabilitate, nu de fluctuații la fiecare ciclu electoral.

3. Contestarea concursurilor și lipsa încrederii

Concursurile pentru posturi publice sunt adesea privite cu scepticism în România, fiind acuzate de lipsă de transparență. Chiar dacă Bolojan urmărește profesionalizarea, măsura poate fi percepută ca o simplă rotație de cadre, unde „se schimbă oamenii, dar nu și obiceiurile”. Acest lucru poate submina încrederea în reformele propuse.

—

Întrebări care persistă

Anunțul lui Ilie Bolojan ridică întrebări care nu au doar implicații administrative, ci și morale. Este corect să transformi Senatul într-o instituție în care angajările depind strict de ciclurile politice? Poate această măsură să aducă, în mod real, o creștere a eficienței sau riscă să fie doar o schimbare de fațadă?

Decizia are șansa să devină un punct de cotitură în modul în care funcționează sistemul public din România. Totuși, succesul acesteia va depinde de modul în care va fi implementată și de capacitatea autorităților de a câștiga încrederea cetățenilor. Până atunci, rămâne de văzut dacă huiduielile de acum vor deveni aplauze mai târziu sau doar ecoul unei dezamăgiri în creștere.