Băile Herculane este una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din România și din Europa, cu o istorie de aproape două milenii. Situată pe Valea Cernei, în județul Caraș-Severin, stațiunea își datorează renumele izvoarelor termale sulfuroase, iodurate și bromurate, a căror putere tămăduitoare a fost apreciată încă din Antichitate.
Perioada romană (secolul II d.Hr.)
Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Hr., în timpul războaielor daco-romane purtate de împăratul Traian. Romanii, stabiliți în zona castrului de la Mehadia (pentru a controla culoarul Timiș–Cerna) și în apropierea Drobetaei, au descoperit apele termale din valea Cernei. Impresionați de efectele lor curative, le-au dedicat eroului mitologic Hercules (patronul izvoarelor termale și simbol al puterii) și le-au numit Ad Aquas Herculi Sacras ad Mediam („La apele sacre ale lui Hercules de la Mehadia”) sau Thermae Herculi.Romanii au construit aici temple, băi (therme), apeducte, monumente și statui închinate lui Hercules, Esculap (zeul medicinei) și Higeea (zeița sănătății). Au ridicat și un amfiteatru. Stațiunea a devenit un loc de atracție pentru aristocrația romană din Dacia și din alte provincii ale Imperiului.Prima atestare documentară datează din anul 153 d.Hr. și apare pe o tabulă votivă descoperită în zonă. Textul (în traducere) mulțumește zeilor și divinităților apelor pentru întoarcerea nevătămată a unor delegați romani trimiși la Roma. Au fost găsite numeroase alte inscripții votive, monede, basoreliefuri (inclusiv unul al lui Hercules sculptat în stâncă) și vestigii ale băilor.
După retragerea aureliană (în jurul anilor 271–275 d.Hr.), stațiunea a intrat într-o lungă perioadă de declin. Apele au continuat să fie folosite de localnici, dar nu mai există documente detaliate pentru următoarele secole.
Perioada austriacă – renașterea modernă (secolul XVIII–XIX)
După Pacea de la Passarowitz (1718), Banatul a trecut sub administrația Imperiului Habsburgic. În 1736, generalul Andreas Hamilton, guvernator al Banatului, a descoperit vestigiile romane și a început reconstrucția băilor. Lucrările au fost realizate de grănicerii bănățeni, iar stațiunea a căpătat aspectul unui ansamblu baroc austriac unic.Au fost ridicate băile Neptun și Diana, hotelurile Traian și Decebal (foste Franz Josef și Rudolf), Cazinoul, pavilioanele istorice, poduri de piatră și fontă peste Cerna, Piața Hercules, gara și alte edificii. Statuia lui Hercules (ridicată în 1845–1847) a devenit simbolul stațiunii.Secolul al XIX-lea a reprezentat perioada de aur. Împăratul Franz Joseph a declarat în 1852 că Băile Herculane sunt „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”. Împărăteasa Elisabeta (Sissi) a vizitat locul de mai multe ori și l-a consemnat cu admirație în jurnalul ei. Au venit aici și împărații Iosif al II-lea, Francisc I, regele Carol I al României, regele Alexandru I al Serbiei și alte personalități. În 1896 a avut loc aici un prânz oficial între suveranii Austro-Ungariei, României și Serbiei, cu ocazia deschiderii canalului navigabil de la Porțile de Fier.
Perioada românească




Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.