Reșița, oraș industrial din Banatul Montan, a avut dintotdeauna nevoie de un transport public solid pentru muncitorii de la fabrici și uzine. Înainte de tramvai (anii 1950-1980)
Transportul public era asigurat în principal cu autobuze. În anii ’50-’60 circulau diverse modele românești și est-europene (inclusiv Ikarus). Acestea deserveau cartierele muncitorești și zonele industriale. Era o perioadă clasică socialistă: vehicule robuste, dar adesea supraîncărcate, cu orare aproximative și confort limitat. Tramvaiul nu exista încă, deși au existat discuții și propuneri încă din anii ’70.Epoca de aur a tramvaiului (1988-2011)
Cel mai important moment a venit pe 23 august 1988, când a fost inaugurat tramvaiul. Construit în ultima parte a regimului Ceaușescu, proiectul făcea parte dintr-o strategie națională de reducere a dependenței de petrolul importat – transport electric, ieftin și de capacitate mare pentru clasa muncitoare.
Primele tramvaie au fost Timiș 2 (produse la Timișoara), dar calitatea lor a lăsat de dorit. Multe s-au casat rapid. Din anii ’90 au venit tramvaie second-hand Düwag GT8 din Germania (Dortmund și Frankfurt), care au devenit imaginea clasică a tramvaiului reșițean. Rețeaua avea aproximativ 10 km, cu linii principale spre cartierele muncitorești (Renk – Piața Republicii – Stavila). Tramvaiul a funcționat 23 de ani, dar cu probleme cronice: întreținere precară, lipsă de fonduri și infrastructură construită adesea provizoriu. În 1994-1995 a fost chiar o pauză de câteva luni. Ultimele curse au avut loc în august 2011. Apoi, tramvaiele au fost scoase din circulație, iar transportul a rămas doar pe autobuze operate de Prescom (companie mai târziu desființată).
Perioada autobuzelor (2011-2024)




Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.