Crin în ceață, Popa cu nervii – când liberalul stă pe margine, iar focul arde casa

Dacă politica românească ar fi un film, atunci Crin Antonescu joacă rolul bătrânului filozof care contemplă apocalipsa de pe marginea prăpastiei, sorbind un espresso belgian și recitând Baudelaire, în timp ce casa din spatele lui arde mocnit. Iar din interior se aude vocea lui Nelu Popa: „Iresponsabilule! Adu o găleată, nu citate!”

Domnul Crin, căzut din posteritatea Băsesciană direct în fotoliul comod al ironiei superioare, și-a găsit vocația de comentator de Facebook. În loc să-și îndemne electoratul să aleagă între Simion și Dan – adică între o bâtă ideologică și un compas urban – a ales să ne țină lecții de metafizică electorală. Ne-a explicat doct cum România este prinsă între două secte, uitând că el însuși a fost mare preot într-una dintre ele. Sau poate și-a dat seama că nu mai are enoriași.

În Reșița, însă, lucrurile sunt mai pământene. Nelu Popa, liberal sadea, încă mai crede că politica nu e doar spectacol, ci și responsabilitate. Omul s-a săturat de „morală pe pâine” livrată de pe bulevardele Bruxelles-ului. El voia sprijin real pentru Nicușor Dan, în fața unui val tot mai înspăimântător de „treziți” gata să răstoarne tot ce mai ține de logică, administrație și bun-simț. Și ce-a primit? Un editorial cu iz de superioritate și un abandon politic bine împachetat în fraze lungi și confuze.

Crin zice că „nu mai e loc de nuanțe”. Corect. Dar și el pare să fi pierdut nuanța între a comenta și a acționa. Când nu dai nicio direcție, dar dai verdicte cu aer de Socrate de salon, ești exact ce te temi că ai devenit: inutil. Într-o confruntare atât de gravă, neutralitatea e tot un soi de complicitate.

Și poate că Nelu Popa nu e academician, dar are o calitate pe care Crin a pierdut-o pe drum: simțul realității. Iar realitatea, dragă Crin, nu e în paranteze ironice și nici în discursuri de filozofie politică. E în alegerea între un București european și o Românie cu garduri vopsite în naționalism isteric.

Așadar, dacă istoria se repetă ca farsă, Crin Antonescu e exact gluma pe care nimeni n-o mai râde. Iar când casa arde, nu dai share la postări – iei o găleată și te bagi. Chiar dacă îți mai murdărești pantofii de Bruxelles.