Plăţi cash nu, porcul de Crăciun interzis la tăiere si comercializare ! Ce dracu mai vor de la noi?

La început, când a fost pusă în dezbatere reglementarea legală despre limitarea plăţilor cu bani gheaţă, inclusiv între persoane fizice, am făcut, după un bun obicei de-al nostru, mişto. Convinşi fiind că o astfel de aberaţie nu va deveni obligatorie printr-un act normativ, care prevede inclusiv sancţiuni usturătoare pentru cei care îl încalcă.

Ne-au păcălit şi noi am rămas cu miştoul, iar ei cu legea. Care se aplică începând cu 11 noiembrie.
Spre exemplu, ne întrebam cum s-ar întâmpla la o nuntă, atunci când un nuntaş ar vrea să dea un dar mai mare de 10.000 de lei. Vine ginerică la el cu „pioesul”? Şi dacă nu are „pioes”, să poată trece darul prin bancă, desigur, trăgându-i-se din el comisionul aferent, vine fiscul şi-l amendează? Îi înjumătăţeşte darul de nunta?
Sau, ce ne facem cu femeile, de obicei în vârstă, din pieţe, care vând, ca să poată să-şi mai încropească un trai decent cât de cât, ceea ce cu greu şi multă trudă, cresc sau cultivă prin gospodărie? Inventăm un „pioes” pin care să trecem găinile, ouăle sau legăturile de mărar şi pătrunjel sau o vechitura,?

Sarbatoriile traditionale răsplata, pe lângă covrigii, nucile şi ţuica tradiţionale, este şi o sumă de bani!

Desigur că gospodarul va dăruio sumă consistentă. Sigur, mai mult de 1.000 de lei. Dacă aceşti urători cu totul speciali merg la mai multe astfel de case înstărite, suma pe care o vor strânge va fi, desigur, mai mare decât are voie cineva să lucreze cu cash. Şi atunci, ce facem? Amendăm urătorii că au fost răsplătiţi cu mai mult decât prevede legea nătângă, care nu are nicio legătură cu realitatea? Sau îl arde fiscul pe gospodarul care şi-a permis, din banii lui, câştigaţi cinstit şi pentru care a plătit impozit, să-şi răsplătească urătorii cu o sumă mai mare decât prevede actul normativ?
Sau alt caz bizar. Se întâmplă frecvent. Sunt organizate întâlniri. Fie că este vorba despre marcarea unei perioade de timp trecute de la absolvirea liceului,balul bobocilor sau absolvirea  facultăţii, fie alte evenimente similare. Nota de plată va fi, cu siguranţă, mai mare de 5000 de lei. Cum fac cei care participă? Pun cardurile grămadă şi ospătarul le trage prin „pioes”, reţinând de la fiecare suma echivalentă consumaţiei? Ori, altă aberaţie.

Şi astfel de situaţii, de la cele hazlii, până la cele grave, putem să mai enumerăm cu zecile.

Trecând însă la lucuri serioase, această lege aberantă este complet neconstituţională. De ce? Pentru că ea prezumă că întreaga populaţie a României, cu excepţia sugarilor, care nu umblă cu bani, este alcătuită din infractori. Din evazionişti. În motivarea legii se spune că prin limitarea plăţilor în numerar, inclusiv între persoane fizice, se limitează evaziunea fiscală. Deci, din start, statul prezumă cetăţeanul care face o plată oarecare, că ar putea fi un evazionist. Deşi în democraţie, inclusiv în cea originală cum este a noastră, este fix invers. Funcţionează prezumţia de nevinovăţie, inclusiv asupra unor acuzaţi, inculpaţi în dosare penale, care nu au fost condamnaţi definitiv de o instanţă.
Ce se vrea în realitate cu această aberantă limitare a plăţilor cash între persoane fizice? Ce ascunde prosteala pe care ne-a aruncat-o în faţă Dan Suciu, purtătorul de cuvânt de la BNR: „E mult mai simplu să plătești cu cardul”?  Este vorba doar de o rupere totală de realitatea din România? Nici vorbă. Ascunde, în fapt, dorinţa de control a statului asupra cetăţeanului. Plata cu cardul înseamnă că în orice moment, statul ştie unde eşti, ce ai cumpărat, ce mănânci, ce bei, pe unde te plimbi. Ştie tot. Mai mult, poate dispune de banii tăi după bunul plac. Ţi se pot bloca conturile şi nu mai ai cum să dispui de o proprietate a ta: banii câştigaţi prin muncă cinstită.

Limitarea cash-ului este una dintre măsurile de control total al cetăţeanului pe care vrea să îl instituie statul.