Câştigarea Supercupei Europei de echipa de fotbal Steaua Bucureşti la 24 februarie 1987 a fost sărbătorită, joi, la stadionul din Bulevardul Ghencea, pentru prima oară, la 35 de ani de la obţinerea acestei performanţe.
„Sunt sentimente de bucurie, că ne revedem, că suntem împreună. Şi ne amintim de acele vremuri. Nu ştiu dacă se vor mai întâmpla astfel de performanţe, dar noi le trăim încă din plin. Nu ştiu dacă se vor mai repeta deşi eu mi-aş dori din tot sufletul. După cum se observă, e greu”, a spus Belodedici.
Evenimentul, la care au participat foşti componenţi ai echipei Steaua, a avut loc într-un cadrul restrâns, în una dintre sălile stadionului Steaua.
Căpitanul de echipă de la acea vreme, Tudorel Stoica, a afirmat că şi-ar dori să sărbătorească an de an câştigarea Supercupei Europei.
„Vreau să mulţumesc clubului Steaua că s-a gândit la noi, pentru că după 35 de ani câştigarea Supercupei Europei este o performanţă extraordinară, pe care noi nu prea am sărbătorit-o şi cred că de acum încolo ar trebui să o sărbătorim an în an. Ne pare rău că nu suntem cu toţii, pentru că, din păcate, unii dintre colegii noştri nu mai sunt printre noi, dar le suntem recunoscători şi îi avem tot timpul în minte”, a declarat Tudorel Stoica.
În absenţa antrenorului Emeric Ienei (84 de ani), care trăieşte la Oradea şi nu a putut onora invitaţia, antrenorul secund al echipei de la acea vreme, Anghel Iordănescu, s-a adresat foştilor săi elevi şi colegi, spunându-le că, din păcate, numărul celor care au decedat este din ce în ce mai mare.
„Vă mulţumim că sunteţi alături de noi acum la 35 de ani de la un alt trofeu important pentru fotbalul românesc. Şi când spun asta mă uit la nea Imi, pentru că sunt sigur că şi-ar fi dorit să fie aici cu noi şi datorită domniei sale Steaua a ajuns să joace finala de la Monte Carlo. Mă uit în sală şi văd că suntem din ce în ce mai puţin şi ne-am rărit. Din păcate vremea trece peste noi, dar ne bucurăm pentru atenţia clubului Steaua, pentru că îşi aminteşte de cei care au făcut performanţă în fotbalul românesc. Ceea ce ne-am dori ar fi ca fotbal românesc să reînvie şi să se facă din nou performanţele acestei echipe mari, acest club uriaş din România”, a declarat Iordănescu.
Fostul atacant Victor Piţurcă a afirmat că regretă faptul că Steaua nu a reuşit atunci să câştige pe lângă Cupa Campionilor Europeni şi Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală, fiind învinsă de River Plate cu 1-0.
„În momentul ăsta e de regretat că nu am câştigat şi Cupa Intercontinentală, pentru că am întâlnit cel mai slab adversar pe care îl puteam întâlni. În schimb cred că în Supercupa Europei am jucat şi de frică, pentru că întâlneam un adversar extrem de puternic, de valoros. Ţin minte că ziarele din Franţa îi făceau pe cei de la Dinamo Kiev extratereştri, am intrat şi cu puţină frică, cu concentrare maximă şi am reuşit o victorie. Acum, după atâţia ani, îmi dau seama cât de important este un asemenea trofeu. Din păcate, acum nu mai vin din spatele nici fotbalişti. Nu mai este ce a fost înainte când se dădea o importanţă fantastică fotbalului. În plus, atunci când apare o stea, un jucător valoros, părăseşte ţara imediat pentru că ţine şi de situaţia financiară precară din fotbalul românesc, din viaţa românilor. Cine ştie, poate peste ani să apară oameni potenţi financiar care vor avea miliarde şi să investească într-un club din România care să reuşească o performanţă de genul acesta”, a afirmat Piţurcă.
Marius Lăcătuş afirmă că este greu de egalat o performanţă precum a fostei sale echipe: „Sunt amintiri plăcute. Eram conştienţi de faptul că ne aşteaptă un meci greu, o echipă foarte bună, în componenţa căreia erau foarte mulţi jucători de la naţională a Rusiei, dar iată că prin valoare, prin muncă, am reuşit să câştigăm al doilea trofeu. Nu se ştie niciodată dacă mai va mai putea fi egalată acea performanţă. Poate va apărea o echipă care să facă faţă marilor echipe din campionatele europene, dar îmi e greu să cred, pentru că la ora actuală echipele cu forţă îşi permit cu totul alţi jucători decât am putea avea noi în ţară”.
Fostul fundaş Miodrag Belodedici a afirmat că îi e greu să creadă că performanţele Stelei ar putea fi egalate de o altă formaţie românească. Colegul său, Gavril Balint şi-a amintit de petrecerea dată după meciul cu Dinamo Kiev la un club din Monte Carlo.
„Acest trofeu îl sărbătorim o dată la 35 de ani. Nu l-am mai sărbătorit până acum. Mie îmi pare rău că nu am jucat mai mult şi să contribui mai mult la succesul nostru. Dar asta a fost situaţia atunci, m-am bucurat mult alături de colegii mei. Gică Hagi venise atunci, era primul lui meci şi nu a mai plecat pentru că i-a plăcut la noi. Era de-al nostru. Îmi pare rău că nu a putut să vină azi. Eu îmi amintesc mai mult de după finală, la petrecere, era o discotecă a Marianei Simionescu acolo la Monte Carlo şi dânsa ne-a invitat, am terminat foarte devreme”, a afirmat Balint.
Comandatul CSA Steaua, Răzvan Bichir, le-a înmânat componenţilor echipei Steaua care au câştigat Supercupa Europei, învingând Dinamo Kiev cu scorul de 1-0, o plachetă şi un tricou omagial.
La eveniment au participat foştii jucători Tudorel Stoica, Anghel Iordănescu, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Mihail Majearu, Gavril Pele Balint, Toma Ivan şi Ioan Kramer.
Miodrag Belodedici, scurtă biografie
Mile, așa cum îi spun cei de acasă, s-a născut pe 20 mai 1964 în comuna Socol, din județul Caraș-Severin. A început fotbalul profesionist în 1978, la vârsta de 14 ani, la echipa Minerul Moldova Nouă, din liga județeană Caraș-Severin. După patru ani, Belodedici a fost transferat în anul 1982 la Luceafărul București. La Luceafărul nu a stat decât câteva luni, pentru că președintele de la Steaua, Ion Alexandrescu, l-a recrutat la clubul roș-albastru.
Miodrag Belodedici a evoluat la Steaua până în 1988, cucerind cu acest club patru ediții consecutive ale Campionatului României, Cupa României în 1985, 1987 și 1988, și Cupa Campionilor Europeni, în 1986, după ce a evoluat ca fundaș toate cele 120 de minute ale finalei decise în urma penalty-urilor de departajare. În vara următoare, Belodedici a câștigat cu Steaua și Supercupa Europei, în 1987. După șase ani în tricoul Stelei, în 1988, cel poreclit “Căprioara” a fugit în Iugoslavia, acest fapt atrăgându-i o condamnare de 10 ani de închisoare în absență pentru trădare din partea regimului comunist.
În Iugoslavia, Belodedici a jucat la Steaua Roșie Belgrad. Odată cu căderea regimului comunist din țara sa natală, Belodedici a fost grațiat. În scurt timp, a devenit unul din oamenii de bază ai echipei iugoslave, iar în anul 1991 a câștigat din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique de Marseille.
Astfel, Belodedici a devenit în 1991 primul jucător din lume care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite (Steaua București în 1986 și Steaua Roșie Belgrad în 1991) și singurul jucător român care deține două astfel de titluri internaționale.
Miodrag Belodedici a debutat în echipa națională în 1984. A adunat 53 de selecții și a marcat 5 goluri sub tricolor. A jucat pentru naționala României la Campionatul Mondial din 1994, precum și la Campionatul European din 1996. În 2009, cu ocazia Centenarului Federației Române de Fotbal, a primit distincția „Diamant” pentru întreaga sa activitate alături de alți importanți fotbaliști români.
S-a retras din fotbal în 2001, nu înainte de a mai evolua în Spania la formațiile Valencia, Valladolid și Villareal și în Mexic la Atlante Ciudad de Mexico. Ultima formație pentru care a jucat a fost Steaua București, în perioada 1998-2001.
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.