„Au trecut vremurile în care elavii erau ţinuţi cu mâinile la spate!”

Vineri, 5 iunie, a fost Ziua Învăţătorului, sărbătoare instituită în România în anul 2007. Am fost în două şcoli din Reşiţa şi am întrebat cinci învăţători despre semnificaţia acestei zile, dar niciunul dintre cei cinci dascăli nu ştia că este ziua lor. Învăţătorii aveau o zi obişnuită de lucru, ceea ce înseamnă că, cel puţin deocamdată, sărbătoarea este absolut formală.
Pe învăţătoarea Lavinia Dolot, care este şi director adjunct la Colegiul Naţional „Traian Lalescu” din Reşiţa, am găsit-o la birou, completând un vraf de dosare. Mai întâi s-a mirat că este Ziua Învăţătorului, apoi, a acceptat să spună câteva cuvinte despre locul învăţătorului în societatea contemporană: „Meseria de dascăl este una din cele mai frumoase şi grele meserii. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa a rămas. Vremurile s-au schimbat, trăim într-o societate cu un ritm alert de viaţă, într-o societate multiculturală, în care reformele se succed cu repeziciune şi asta se întâmplă şi în cadrul sistemului de învăţământ. Învăţătorii, sau dascălii, cum li se spune din vechime, sunt în linia întâi. Ei iau contact cu reformele, ei încearcă să se adapteze vremurilor, intereselor şi nevoilor copiilor, intereselor comunităţii. A fi învăţător este mai mult decât o meserie. Şcoala nu este doar un loc de unde învăţătorul îşi ia salariul. Şcoala este ca o casă pentru noi, învăţătorul construieşte zilnic colective frumoase în care îşi pune toate speranţele şi pe care le dă mai departe şi peste ani şi ani se vor vedea rezultatele muncii lui”.
„Vremurile s-au schimbat, dar fiecare învăţător îşi construieşte un sistem de valori pe care lucrează. Desigur că sistemul de valori este actualizat din timp în timp, dar învăţătorul, ca meserie, ca imagine, rămâne o constantă în viaţa comunităţii. El rămâne un apostol, rămâne un deschizător de drumuri, un om care luptă pentru a crea generaţii care vor schimba lumea”, a spus Lavinia Dolot şi a mai adăugat: „Au trecut vremurile în care copiii sunt puşi să stea nemişcaţi, cu mâinile la spate în clasă. Nu este firesc să ţii un copil cu mâinile la spate. Acum, învăţarea nu este pe disciplină. La elevul mic este o învăţare integrată, mereu este integrat cu momente de mişcare. Copilul trebuie să se mişte, copilul este energic, este sănătos, el trebuie să se manifeste, să-şi arate dorinţele, nevoile pasiunile. A sta cu mâinile la spate nu a fost niciodată. Eu am fost elevă în comunism şi învăţătorul meu ne punea, uneori, să stăm cu mâinile la spate. Dar, asta se întâmpla foarte, foarte rar. Şi atunci erau învăţători care au ştiut să ne transmită stări de spirit, poate, să ne inspire să fim la rândul nostru învăţători”. Lavinia Dolot este învăţătoare la ciclul primar, la „Traian Lalescu” (unitatea a purtat mai multe nume), din anul 1994.
Câteva cuvinte despre dascăli şi meseria de dascăl ne-a spus şi învăţătoarea Niculina Bobescu, de la Liceul de Arte „Sabin Păuţa” din Reşiţa: „Locul nostru ni-l facem noi. De fiecare dată, ori aşa s-a nimerit ori aşa s-a vrut, noi învăţătorii ne-am serbat ziua în mijlocul copiilor. Dovadă că şi astăzi suntem în mijlocul lor. Eu predau de 36 de ani, am prins toate reformele. Important este că trebuie să ţinem pasul cu schimbările care se petrec în societate”.
„Generaţiile actuale de copii sunt diferite, nu ei trebuie să se adapteze nouă, noi trebuie să ne adaptăm lor. Ei sunt copii şi trebuie să-ţi dai seama că specificul activităţii lor este jocul, ei trebuie să se joace chiar şi atunci când învaţă. Este datoria noastră să-i motivăm tot timpul şi atunci ei vor fi un aluat care poate fi modelat”, a precizat Niculina Bobescu.

Lazăr Câmpeanu