Ochelarii de cal ai politicii

Elemente dintr-un registru de care depinde viitorul unei națiuni, devin în arsenalul omului politic comun o muniție oarecare, cartușe banale, pe care el le poate folosi oricând, cu orice ocazie, de câte ori are posibilitatea să se adreseze public sau în particular cuiva. Omul politic român – dar cu siguranţă şi cei mai mulţi dintre cei de aiurea – dispune de o rară capacitate de a bagateliza orice noțiune profundă, Adevărul e că se ia acest domeniu exclusiv ca pe unul asigurator de avantaje, indiferent că sunt materiale sau că țin de mania exercitării puterii asupra celorlalți. Magia aceea specifică domeniului special de care vorbim dispare cât ai bate din palme, eliminatã de „păcătoasa“ greutate a interesului mãrunt. Ne ridicăm dimineața din așternut, ca politicieni, cu ochelari de cal, autoimpuşi, cu gândul la ce afaceri sau ce alianțe să mai facem, ce sfori să mai tragem, pe cine să mai convingem să ne susțină pe noi, personal, sau cauza, de cele mai multe ori, tot personalã. Nu mai avem acel fior al omului de stat, providențial, care știe că gesturile sale implicã responsabilități serioase. E o viziune utopică, nu? Este utopicã, din păcate, pentru că, în general, ne lipsește harul ca politicieni. Facem politicã la fel cum ne-am ocupa de orice profesie, inerțial, cu interesul îngust al celui care vrea să dea un „tun“ și apoi să-și vadă de treabă. După care, în această postură, ne apucăm să rostim cuvinte mari, să jonglăm dezinvolt cu elemente, idei macropolitice, de care depinde, așa cum spuneam, viitorul unei națiuni. Să vindem ieftin noțiuni cu care nu se poate juca nimeni. Să învârtim, bunăoară, legi fundamentale așa cum vrem noi, să le modificăm după nevoile noastre punctuale, să ne jucăm cu soarta unui popor. Să oferim idei și soluții de carton, muiate de prima ploaie, să ne folosim fără scrupule de întregi segmente sociale pentru a ne asigura propulsarea pe locuri eligibile în vârfurile puterii, etern, dacă se poate. În fine, să facem pe oamenii modești, din popor, când noi ne-am ciocoit peste măsură.