România în epoca DNA

Erupție anticorupție, cam așa pot fi descrise ultimele luni în România. Aproape nu este zi în care să nu deschidem televizorul și să nu citim pe benzi galbene ori roșii ”DNA a arestat…”, ”DNA a trimis în judecată…”, ”Procurorii DNA au descins…”! Te și întrebi de unde atâta corupție în România și când vor reveni zilele acelea în care de la televizor vom afla starea vremii sau că au crescut salariile?

România tinde tot mai mult spre a deveni un stat polițienesc iar flagelul corupției pare tot mai adânc și mai puternic înfipt în însăși ființa neamului Românesc, în chiar sufletul poporului român.

Sunt convins că atunci când vedeți diverși politicieni, judecători ori afaceriști săltați de mascați majoritatea dintre dumneavoastră aveți un sentiment de bucurie, o revărsare de năduf… ”l-au luat și pe acesta…”. Ce mi-aș dori eu foarte mult este ca poporul român să treacă peste această exultație – firească de altfel – și să-și însușească până la capăt lupta anticorupție. Să facă din lupta cu corupții un țel. Și atunci când profesorul copilului său, primarul ori șeful îi cere șpagă pentru diverse servicii, atunci când doctorul stă și se uită lung în așteptarea plicului sau judecătorul îi lasă de înțeles că o sentință îi va fi favorabilă dacă ”dă și el ceva” să îi vină brusc în minte aceste imagini cu descinderi, dube și mascați și, în loc să fugă pe la rude și prieteni să facă rost de bani, să se grăbească să facă un denunț la șeful aceluia, la parchet, DGA ori DNA. Ei da, ”dulce Românie, asta ți-o doresc!”