O premieră administrativă în România post-decentralizare ridică întrebări incomode despre viabilitatea financiară a micilor comune și despre inerția politică din județe precum Caraș-Severin, unde pulverizarea administrativă perpetuează ineficiența

În timp ce comunele Beltiug și Socond din județul Satu Mare își asumă o decizie fără precedent în România modernă – comasarea voluntară pentru reducerea cheltuielilor administrative –, județe precum Caraș-Severin continuă să mențină o structură teritorială anacronică, cu 31 de comune sub 1.500 de locuitori și câteva dintre cele mai mici unități administrativ-teritoriale din țară.

Întrebarea devine astfel legitimă și necesară: **când și în Caraș-Severin** – unde cinci comune (Brebu Nou, Cărbunari, Ciudanovița, Goruia și Lăpușnicel) au între 545 și 864 de locuitori – se vor lua măsuri similare pentru a scăpa de capcana insolvabilității financiare?

Premiera din Satu Mare: când pragmatismul învinge inerția politică

Decizia anunțată de liderul PNL Satu Mare, Adrian Cozma, are caracter istoric: pentru prima dată după децада de descentralizare haotică, două administrații locale acceptă să fuzioneze pentru a supraviețui financiar. „E clar că nu putem funcționa în continuare așa, să rostogolim datorii”, a declarat Cozma, descriind situația comunei Socond, care „n-are venituri proprii” și riscă să nu își poată plăti nici măcar iluminatul public sau serviciile medicale.

Procesul va demara săptămâna viitoare, prin hotărâri ale consiliilor locale, notificare către Guvern și organizarea unui referendum. Comuna rezultată va avea 6.500 de locuitori – devenind a doua cea mai mare comună din județul Satu Mare – și va beneficia de o singură structură administrativă: un primar, un viceprimar, un consiliu local și un administrator public, în loc de două aparate paralele.

Economiile sunt evidente: dispare o poziție de primar, un consiliu local întreg, un post de viceprimar și unul de administrator public. Cele 29 de posturi existente în prezent în cele două primării vor fi reduse semnificativ, iar proiectele comune (inclusiv înființarea unui liceu, posibilă odată ce cele două școli gimnaziale vor cumula 1.042 de elevi) vor deveni viabile.

 Caraș-Severin: laboratorul ineficienței administrative

Contrastul cu Caraș-Severin este brutal. Potrivit recensământului din 2021 și datelor publice, județul deține recordul negativ al micilor comune insolvabile:

– Brebu Nou: 166 de locuitori – cea mai mică comună din județ și a doua cea mai mică din România
– Ciudanovița: 545 de locuitori – foste centre miniere de uraniu, acum în declin demografic accelerat
-Goruia: 732 de locuitori
– Lăpușnicel: 864 de locuitori
– Cărbunari: 807 locuitori

Toate aceste comune se încadrează în profilul unităților administrativ-teritoriale identificate de Curtea de Conturi ca fiind vulnerabile: 84% din comunele din România au depins în 2023 în proporție de peste 50% de finanțarea de la bugetul de stat, iar cele mai afectate sunt tocmai localitățile sub 5.000 de locuitori.

Matematica brutală a insolvabilității

Raportul de audit al Curții de Conturi din 2024 oferă cifre care explică criza:

– Doar 31% dintre comune au reușit în 2023 să își susțină cheltuielile de personal din venituri proprii, în scădere față de 52% în 2022
– Gradul de colectare al veniturilor în comune a fost de doar 57%, comparativ cu 54% în orașele mici
– Veniturile proprii ale comunelor au reprezentat doar 13% din totalul veniturilor administrației locale, deși comunele reprezintă 90% din UAT-uri și 44% din populația țării

Pentru comune cu 600-700 de locuitori, ecuația devine imposibilă: aparatul administrativ minimal (primar, viceprimar, secretar general, aparatul de specialitate cu în medie 10 funcționari publici și circa 39 de angajați contractuali) consumă practic întregul buget, lăsând resurse infime pentru investiții, servicii publice sau dezvoltare.

În Caraș-Severin, situația este agravată de dispersia geografică: 34% dintre comunele din România au satele componente răspândite la distanțe medii de peste 5 km de reședința de comună, unele ajungând până la 21 km. Comuna Cornereva din Caraș-Severin deține recordul negativ cu 40 de sate componente – o structură administrativă imposibil de gestionat eficient.

Reforma Bolojan: presiune sau oportunitate ratată?

Reforma administrației publice promovată de premierul Ilie Bolojan în 2025 vizează reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal din administrația centrală și impune **reduceri diferențiate** la nivel local. Însă măsurile se concentrează pe reduceri de posturi (25% la instituțiile prefectului, 30% în primării), nu pe reorganizarea teritorială structurală.

Bolojan a declarat că „lucrurile în administrație nu vor mai putea fi așa cum eram obișnuiți până acum”, subliniind că *în România aproximativ 80% din banii folosiți de administrațiile locale provin din transferuri de la buget*, comparativ cu media europeană unde veniturile din taxe locale acoperă o proporție mult mai mare din cheltuieli.

Totuși, reforma evită elefantul din cameră: reorganizarea administrativ-teritorială. Curtea de Conturi recomandă explicit „inițierea unui proces de analiză sistemică și de reformă legislativă” pentru consolidarea autonomiei financiare, însă „cadrul legislativ nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administrația locală”.

Capcana politică: când interesele locale blochează soluțiile naționale

Motivul pentru care în Caraș-Severin – și în alte județe similare din vestul și sudul României – nu se întâmplă scenariul din Satu Mare este preponderent politic. În timp ce în Beltiug și Socond **ambii primari sunt liberali** și comasarea poate fi negociată între colegi de partid, în județele cu pulverizare administrativă extremă diversitatea politică blochează orice încercare de reorganizare.

Conform legislației actuale, înființarea unei comune necesită un minim de 1.500 de locuitori, iar declararea de oraș – 10.000. Însă aplicarea retroactivă a acestor praguri ar însemna **desființarea a 432 de comune** (15% din total) și a 119 orașe (55% din totalul orașelor din România). O astfel de reformă ar însemna pierderea mandatelor pentru sute de primari și consilieri locali – un suicid politic colectiv pe care niciun partid nu și-l asumă.

„Desființarea sau comasarea comunelor este ilegală și imorală”, au reacționat rapid asociațiile de primari când discuțiile despre reorganizare au început să circule. Argumentul invocat: legile în vigoare și convențiile internaționale nu permit desființări fără consimțământul comunităților locale.

 Scenariul Beltiug-Socond: model sau excepție?

Cazul din Satu Mare pare a fi o convergență unică de factori:
1. Pragmatism economic: ambele comune recunosc deschis insolvabilitatea iminentă
2. Aliniere politică: ambii primari sunt din PNL, facilitând negocierea
3. Presiune externă: măsurile de austeritate ale guvernului Bolojan accelerează decizia
4. Beneficii tangibile: posibilitatea înființării unui liceu oferă un câștig imediat pentru comunitate

În lipsa acestor condiții, majoritatea comunelor mici preferă să „rostogolească datorii” (cum spunea Adrian Cozma) decât să renunțe la autonomia administrativă. În Caraș-Severin, unde 31 de comune au sub 1.500 de locuitori și ar putea rămâne fără viceprimar conform noilor reglementări, nici o discuție publică despre comasare nu a fost inițiată.

Costul inacțiunii: generații viitoare ipotecate

Menținerea status-quo-ului are costuri dramatice pentru comunitățile locale:

– 16% din comunele sub 1.500 de locuitori nu au școli gimnaziale
– 75% din comune au acces la servicii de apă, dar doar35% la canalizare
– În comunele sub 1.500 de locuitori, doar 20% au acces la canalizare
– Distanțele până la spitale și maternități depășesc în medie 20 de kilometri în orașele mici

Pentru comunele din Caraș-Severin precum Brebu Nou (166 locuitori) sau Ciudanovița (545 locuitori), cheltuielile administrative consumă practic toate resursele, lăsând investițiile în infrastructură ca o utopie. Școala Gimnazială din Ciudanovița, care deservea cândva un orășel minier de 5.000 de locuitori, funcționează acum aproape gol, în timp ce aparatul administrativ rămâne complet.

 Întrebarea legitimă: când și în Caraș-Severin?

Exemplul din Satu Mare demonstrează că soluția tehnică există și este implementabilă. Procedura este clară: hotărâri ale consiliilor locale, notificare către Guvern, referendum local. Beneficiile economice sunt imediate: reducerea cheltuielilor administrative, creșterea capacității de investiții, acces la finanțări pentru proiecte mai mari.

Întrebarea nu este dacă este posibilă comasarea, ci când va deveni presiunea financiară suficient de mare încât primarii din Caraș-Severin să accepte inevitabilul. Când comuna Brebu Nou (166 locuitori) va recunoaște că nu poate susține un aparat administrativ complet? Când Ciudanovița (545 locuitori) va accepta că moștenirea ei industrială nu justifică o structură administrativă independentă?

Sau, mai realist: când va exista voința politică la nivel județean și național de a impune praguri minime obligatorii pentru menținerea statutului de comună, chiar cu riscul revolței electorale a primarilor afectați?

Direcții posibile: din precedent în politică publică

Trei scenarii se conturează pentru perioada următoare:

1. Scenariul voluntarist (modelul Satu Mare): Alte perechi de comune cu afinități politice și geografice ar putea urma exemplul Beltiug-Socond, dar acest proces va fi lent și limitat.

2. Scenariul incitativ: Guvernul ar putea introduce stimulente financiare masive pentru comunele care acceptă comasarea voluntară – fonduri europene dedicate, scutiri fiscale, prioritizare la investiții.

3. Scenariul coercitiv: Modificarea Codului Administrativ pentru introducerea pragurilor minime obligatorii de populație, cu perioade de tranziție și mecanisme de protecție socială pentru personalul afectat.

În lipsa unor măsuri decisive, România va continua să aibă de 10 ori mai multe unități administrative decât Olanda (pentru aceeași populație), cu jumătate din investițiile locale blocate de cheltuieli administrative și sute de comune-zombie ținute artificial în viață prin transferuri bugetare, în timp ce comunitățile lor se depopulează și infrastructura se degradează.

Pentru Caraș-Severin și județele similare, întrebarea rămâne deschisă: când?

—

Notă: Datele demografice provin din Recensământul populației și locuințelor 2021 și rapoartele Curții de Conturi 2024.