Julien și Ilie: Când absurdul bate la Guvern și Romeo deschide râzând

Pe scena politică românească, unde piesa se joacă cu decor de parchet scârțâitor și cortina e un cearceaf uitat pe balcon, a urcat din nou, în aplauze imaginare și hohote proprii, domnul Romeo Dunca — fost președinte de consiliu județean, actual profet de șanț și sfetnic al dreptei cu mai multe ramuri decât un copac de plastic uitat în piață.

Să-l vedem, zice el, pe Julien Cioloș — acest avatar de laborator al viselor eurocratice — *premier* în locul lui Ilie Bolojan! Și gata! Apocalipsa politică e oficială, se închide România, tragem obloanele și ne rugăm la Simion să nu pună steagul AUR la Cotroceni, ci doar să-l fluture puțin, poetic, de pe o hală industrială recondiționată.

Romeo, liberal de mucava și forțar al Dreptei (deși dreapta în România seamănă mai mult cu o mașină trasă pe dreapta), ne asigură că n-a fost traseist. A refuzat cu o noblețe napoleoniană să fie primul pe lista AUR. Ce onoare! Ce verticalitate! Adică omul e genul care, când Simion vine cu funcția, zice: „Nu, merci. Eu mă duc să conduc TIR-ul firmei mele. Mă simt mai util la volan decât în Parlamentul României.” Asta da, conștiință civică pe 16 roți!

Și-acum, ca bonus de glumă națională, Dunca ironizează și CCR-ul, care-a decis că averile demnitarilor e bine să fie ținute la secret, ca rețeta de mici de la Obor. Revoltă mare la USR, zice el, și râde. Cu lacrimi. Râde și bate cu pumnul în masă imaginară: „Cu președinte la Cotroceni!” — probabil nădăjduind că noul ales o să vină cu o lanternă și o foaie de parcurs către lumină.

Dar Dunca nu se predă. Nu, nu! Decât dacă ajunge Julien Cioloș prim-ministru. Atunci da, bagă actele-n ladă, trage jaluzelele și se declară oficial învins de absurd. Până în 2028, zice, nu mai rămâne nimic din noi. Poate niște fulgi. De ce? Nu se știe. Probabil de la atâtea frisoane democratice.

În concluzie, când Romeo Dunca trage linie, rezultatul e clar: România a ratat schimbarea radicală pentru că n-a ascultat de el. Și pentru că Julien încă mai trăiește în imaginația unora ca o alternativă guvernamentală. Și pentru că Ilie Bolojan nu e George Simion în trening.

Și, între noi fie vorba, când ajungem să alegem între Julien și Ilie ca între două tipuri de apă plată fără gust, nu ne mai rămâne decât să ne punem casca de protecție și să așteptăm următorul hohot de râs marca Romeo.

NR.