Poate că îmi era mai la îndemână să scriu ceva despre La mulţi ani şi un An Nou fericit. Dar, citesc pe media ce mai zice unul, altul şi am un sentiment de revoltă, aproape. Preşedintele Iohannis s-a hotărât înainte de Revelion şi l-a desemnat pe Sorin Grindeanu pentru funcţia de premier al României. Toată lumea a răsuflat uşurată. S-a evitat o eventuală criză politică. Din acel moment, părea că toată lumea poate să treacă pe sarmale şi piftii, liniştită că vom petrece trecerea dintre ani reconfortaţi politic. Dar nu, media trebuie să respecte onorariul. Nu, nu pot fi imparţial, din moment ce tu mă plăteşti să nu fiu. Dar, scrierile unui confrate de la Bucureşti mă fac să-mi amintesc de slugile ce plusau şi cereau un bici în plus, sau încă un lanţ (unitate de măsură agricolă în Banat) de săpat, pentru a demonstra ce slugi demne şi de onoare sunt ele. Aşadar, ce face presarul? În primul rând declară ritos că premierul desemnat (atenţie, încă nu este premier) calcă pe memoria bunicului său persecutat politic de comunişti. De ce? Pentru că tânărul Grindeanu, în 1996 s-a înscris în PDSR şi nu în PNŢ sau PNL, aşa cum zice ziaristul de la Bucureşti că ar fi trebuit. Aici, am ceva nedumeriri. Dacă bunicul a fost legionar, musai să fiu şi eu? Dacă bunicul a fost ceapist, musai să fiu şi eu? Dacă, dacă, dacă. Pe de altă parte, domnule ziarist, domnul Grindeanu trebuia să intre în 1996 în faimoasa CDR care a continuat vânzarea pe nimic şi pe şpăgi grase a economiei româneşti? Era mai frecventabil dacă ar fi făcut parte din gaşca de hoţi a de sine declaratei drepte? Da, a intrat la ceilalţi hoţi! Dar chestiunea asta nu are a face cu bunicul de la Borlovenii de pe Almăj şi nici nu este o probă că Grindeanu este hoţ sau trădător de arbore genealogic. Mai scrie domnul ziarist, crezând că are umor, despre faptul că premierul desemnat nu era în centrul atenţiei la conferinţa de presă de după desemnare şi, insinua că este papagalul lui Dragnea. Păi, hai să ne înţelegem. PSD plus ALDE îşi prezentau satisfacţia că premierul propus de ei a fost acceptat de preşedintele ţării. Liderul coaliţiei, vrem nu vrem, este Liviu Dragnea. Făcea, pe undeva, oficiul de gazdă. Firesc şi corect din punctul de vedere al uzanţelor politice. Da, nefiresc ar fi ca, după investirea în funcţia de premier, Grindeanu să stea tot la una dintre părţile laterale ale lui Dragnea. Până atunci însă, Grindeanu este subalternul lui Dragnea pe linie politică. De la validare va putea fi doar subalternul românilor. Şi-atunci, de ce nevoia de a face zarvă din nimic? Pentru orice ziarist cu ceva experienţă şi nas prin meseria asta, este clar. Ziaristul ori are ordin de zi pe unitate să-l execute pe Grindeanu, ori e atât de prost încât îşi face reclamă gen mama Omida. P.S. Individul de la Bucureşti nu ratează nicio ocazie de a spune că a plecat din Banat. Halal!
De Dan Popoviciu
Sa auzim de bine!
3 Comments
cataj
3 ianuarie 2017 at 19:41Bine ai „venit” domnule prim ministru (sluga) SERVIL Grindeanu…
Groza
3 ianuarie 2017 at 20:30Daca romanilor le merge bine poate sa latre cine o vrea.
George N.
3 ianuarie 2017 at 21:39Olteano-almăjanu’ trebuia să refuze! Vocația de slugă a bănățenilor merge mai departe. Vorba vine a bănățenilor fiindcă e o regiune oltenizato-ardelenizato-moldovenizato aproape în întregime, cu un Caraș-Severin în cădere liberă, campion național la „AȘA NU”. Lăsând ceea ce spune un mitic sau altul, dvs. vedeți o personalitate în Sorin Grindeanu? Sau în „șefu’” – Liviu Dragnea? Dvs. puteți compara pe acești oameni cu oameni politici de talia lui Helmuth Khol, Olof Palme, Urho Kekkonen, Bruno Kreisky, Giulio Andreotti, Pierre Elliott Trudeau, Willy Brandt și alți premieri sau președinți? Cum să nu critici când vezi sluga lângă boier? Nu pot spune că mi-a fost simpatic Sorin Grindeanu, dar l-am considerat un om care își vede de treaba lui și nu se lasă orbit de oferte dubioase ca această desemnare. M-am înșelat! Așchia nu sare departe de …mentori precum alt personaj care nu a făcut cinste Banatului: Ilie Sârbu. Dar va fi veselie: de la Paști se dă drumul la „nigei” și între râgîituri de bere proastă, pantofi cu șpiț și răcnete de saxofoane ce cântă fără nici o lege a muzicii de bun gust lângă maldăre de gunoaie aruncate între două sms-uri, din mașini la a patra mână, toată lumea va fi bucuroasă, de la ultima universitate a României până la ultima stațiune turistică a Europei aflată în arealul răchiei contrafăcute și a carburanților vânduți la margine de sat în văzul poliției, la fel ca braconajul și furturile din păduri. E o decădere care a produs pe acest politician (vorba vine) ce se poartă cu stângăcie lângă pașa cu trei tuiuri.